În toamna anului 2014 am realizat una dintre cele mai frumoase excursii cu mașina personală. Traseul ales a fost București-Targoviste-Campulung Muscel-Cabana Voina-Castelul Bran-Cetatea Râșnov-Predeal (440 km). Am repetat excursia și-n primavara anului 2015 completând traseul cu Peștera Dâmbovicioara, Poiana Brașov și orașul cu acelasi nume, întorcându-ne tot prin Valea Prahovei (460 km).

În ambele cazuri plecarea la drum s-a făcut după amiaza. Întâi am trecut prin Targoviște pentru a cumpara proviziile de drum, iar apoi ne-am dus la Cabana Voina pentru a cina și înopta.


Prin fața cabanei curge râul Târgului, cel pe care se formează în aval barajul Râușor (foto: noiembrie 2014).
Ne-am trezit dis-de-dimineața, înainte ca soarele să răsară, dorindu-ne să putem pleca la drum înainte ca peisajul să prindă viață, nu înainte însă de a face o drumeție scurtă în împrejurimile cabanei Voina.


Am urmat cursul pârâului Cuca și am găsit o poienița frumoasă plină cu brândușe (foto: martie 2015).

Șoseaua dintre Câmpulung Muscel, Leresti și cabana Voina este reabilitată și nu foarte circulată, fiind asemănătoare cu Transbucegiul – sensuri înguste si vizibilitate redusă în curbe. Eu am avut ghinionul să derapez ușor într-o porțiune în care se depusese polei din pricina ceții și a temperaturii scăzute (noiembrie 2014).


Munții Iezer văzuți de la barajul Râușor (foto: martie 2015). Mai privim încă o dată peisajul, munții înzăpeziți, luciul apei de munte, tragem o gură de aer rece și ne urcăm în mașină. Urmatoarea oprire este Peștera Dâmbovicioara.


Peștera are un traseu scurt și nu foarte complex, comparativ cu Peștera Ialomiței de exemplu, însă dacă vă fascineaza fenomenele carstice sau lucrările naturii, atunci o să vă placă și acest loc (foto: martie 2015).


Să aveți grijă la cap, pentru că sunt mai multe zone în care trebuie să vă aplecați și apropo nu vă temeți, pentru că în peșteră nu am văzut nici un liliac (foto: martie 2015).


Picturi rupestre găsite în peșteră (foto: martie 2015).


Oase fosilizate ale bătrânului Urs de pesteră sau Ursus spelaeus (foto: martie 2015).
Întorși la DN73, ne continuăm călătoria prin culoarul Rucăr – Bran, iar de aici traseul devine cu adevărat spectaculos.


Toamnă târzie în Podu Dâmboviței (foto: noiembrie 2014).


Biserica din localitatea Podu Dâmboviței (foto: noiembrie 2014).


Casă tradițională acoperită cu șindrilă, in localitatea Podu Dâmboviței (foto: noiembrie 2014).


Dimineața asta de toamnă m-a impresionat și-am ținut-o minte multă vreme, pentru că deși soarele răsărise de peste un ceas, ceața crea un fel de perdea care ne releva doar puțin cate puțin peisajul, asemenea unui film cu mult suspans (foto: noiembrie 2014).


Îeșim din localitatea Podu Damboviței și ajungem pe un platou de unde se poate vedea mai mai bine panorama (foto: noiembrie 2014).


Soarele e de partea noastră, deși ceața încearcă să recucerească teritoriul urcând din vale și învăluind încet, încet totul în mister (foto: noiembrie 2014).


Încă câteva serpentine și urmează o nouă oprire pentru privit și fotografiat (foto: noiembrie 2014). Nu-s un fan al drumurilor cu multe serpentine, dar pe acesta l-aș parcurge cu plăcere oricând, datorită satelor frumoase pe care le traversează, a văiilor și a dealurilor înalte care oferă puncte de belvedere și perspective spectaculoase care ți se desfășoară în fața ochiilor.


Crestele înzăpezite ale masivului Piatra Craiului observate de lângă satul Fundata (foto: martie 2015).

Cu ocazia ultimului popas, ne-am dat seama că datorită opririlor noastre dese, am parcurs distanta dintre Rucar si Bran in peste doua ore (34 km). Dar nu regretam nimic! La puțin timp am ajuns în orașul Bran. Ne-am plimbat și-am căutat un local unde să luăm prânzul. Apoi am mers să vizităm castelul.


Construcția castelului s-a realizat între anii 1377-1382, având destinația inițială de cetate militară de apărare, care în anul 1920 a fost transformată în reședință regală, odată cu intrarea în proprietatea Reginei Maria (foto: noiembrie 2014). 


Dormitorul Reginei Maria decorat cu mobilă în stil neo-brâncovenesc (foto: martie 2015).


Aceasta este Sala de muzică, în care se spune ca a concertat si George Enescu pentru Regina Maria (foto: martie 2015).


Poartă de lemn din curtea interioara a castelului (foto: martie 2015).


Vedere spre Rucăr de pe terasa Castelului (foto: martie 2015).


Castelul văzut de pe terasa Vilei Bran (foto: martie 2015). Trebuie să menționez că la Vila Bran am găsit o atmosferă primitoare, servire plăcută si mâncare bună, așa că vă recomand călduros să poposiți aici. În plus, asezarea favorabilă pe un deal deasupra orașului, oferă un punct de belvedere foarte frumos.


După o noapte odihnitoare în frumușelul oraș, ne continuăm călătoria spre Cetatea Râșnov (foto: noiembrie 2014).


Cetatea Râșnov se află în sudul orașului cu același nume, pe un deal stâncos. Este o așezare încărcată de istorie, care se crede că a luat naștere undeva între anii 1211-1225, în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei. Prima mențiune documentară datează din anul 1335, când cu ocazia unei navăliri tătare se precizează că această cetate și cea din Brașov au rezistat atacurilor datorită fortificațiilor puternice. Deși inițial cetatea a avut un caracter privat, în anul 1427 aceasta este cedată comunității locale și ridicată la rangul unui târg (foto: noiembrie 2014).


Accesul în cetate se face printr-o incintă imprejmuită de ziduri, care în zilele noastre se află în ruină (foto: noiembrie 2014).


Stradă din orașul Râșnov văzută printr-o fereastră a cetății (foto: noiembrie 2014).


Cetatea este în prezent restaurată și îmbogățită cu mici magazine și standuri cu suveniruri (foto: noiembrie 2014).


Din punctele înalte ale fortificației se pot observa Munții Bucegi si Vârful Omu (foto: noiembrie 2014).


De la poalele dealului pe care se află cetatea, pornește o șosea care ajunge în Brașov (foto: martie 2015).


Această șosea traversează și Poiana Brașov (foto: martie 2015). Aruncăm o privire spre Postăvaru, dar nu zăbovim mai mult de 10 minute, pentru că vrem sa vedem și ceva din Brasov pe lumină.


O
rașul Brașov văzut de pe DN1E (foto: martie 2015).


Biserica Neagră și centrul vechi văzute de la cetățuie (foto: martie 2015).


Iată-ne ajunși și la destinația finală – Cetățuia de pe Strajă, care a fost, încă de la începutul secolului al XV-lea, un important punct de apărare al Braşovului, însă în prezent are o situație incertă (foto: martie 2015).

Realizând aceasta excursie cu două ocazii vă pot spune că se poate face atât în două cât și-n trei zile. Acest timp fiind suficient și pentru a realiza scurte drumeții în jurul punctelor de interes. Mie îmi place când fac o astfel de excursie să am și momente în care să o iau la pas, deși acest lucru nu se întâmplă mereu cum îl plănuiesc. Bănuiesc că se crează un cerc vicios, știind că ai autoturismul la dispoziție îți e mai ușor să-l folosești în detrimentul piciorului. De asta prefer ca atunci când imi doresc să fac drumeții să plec cu trenul.
E drept că încă nu am călătorit cu mașina personală și-n alte zone în afară de cele din sudul țării, dar dacă ar fi să fac un top al preferințelor în funcție de peisajul natural, cred că județele Argeș și Dâmbovița s-ar afla pe primele locuri și cum am mai spus, drumul acesta l-aș repeta cu drag în orice moment sau anotimp.